Related documents & links

O dezbatere despre Memoria colectivă a fost organizată cu sucess de EUNIC în Bruxelles, Institutul Goethe şi Institutul Camőes.Dezbaterea a avut loc pe 20 ianuarie 2012 şi a fost a ultima dintr-oserie de patru miniconferinţe.

O conferinţă finală va fi organizată în toamna lui 2012 pentru a găsi răspunsurile la  întrebărilor puse în timpul evenimentelor Getting Smaller.

Dezbaterea a fost deschisă şi moderată de Margarida Gouveia Fernandes, consilier cultural al Ambasadei Portugaliei din  Bruxelles, care i-a prezentat pe cei doi experţi: Prof. Ulrich Menzel, Director al Institutului de Ştiinţe Sociale din cadrul Universităţii Tehnice din Braunschweig şi António Vitorino, fost comisar european pentru Justiţie şi Afaceri Interne. 

Ulrich Menzel a deschis discuţia despre dezvoltarea unei identităţi naţionale comune şi despre moştenirea culturală în cazul Germaniei cu întrebarea dacă titlul evenimentului, care se referă la micşorarea statelor, este corect sau nu. În termeni relativi, Ulrich Menzel a explicat că multe din fostele mari puteri europene ca Marea Britanie, Austro-Ungaria, Prusia sau Suedia, fie nu mai există, fie teritoriul, bogăţia şi influenţa lor au scăzut semnificativ. Germania, de asemenea, a trecut deja de doua ori printr-un eşec în decursul istoriei, respectiv în anii 1918-1919 şi în 1944-1945. De atunci în Germania au avut loc transformări culturale şi, până acum, Germania a fost considerată o „mare naţiune” în privinţa calităţii germane, a fotbalului, automobilelor sau a turismului, dar acest rol de leader a fost jucat în sectorul economic, şi nu în cel politic. În timp ce egalitatea socială sau democraţia europeană pot fi văzute ca un mare succes al procesului de integrarea europeană, cineva din afară ar putea întreba dacă există o politică a securităţii comune sau o politică externă comună. Aşa cum a pus problema Henry Kissinger în faimoasa lui întrebare: „Care este numărul de telefon al Europei?”, Europa este în continuare privită mai degrabă ca un continent format din ţări care cooperează decât ca un unic bloc de 27 de state membre. Chiar şi în vremurile crizei financiare, există diferenţe între ţările care folosesc moneda Euro şi cele care nu, între diferitele rate de dobândă, care pun problema existenţei unui interes european comun. În prezent, Uniunea se micşorează în termeni culturali, în mare parte din cauza influenţei producţiei de masă exorbitante din America, dar influenţa ei nu este în declin în raport cu problemele tehnologice, economice şi de mediu. În privinţa perspectivei pe care o are Germania asupra Europei, Ulrich Menzel a susţinut că termenul „Uniune Europeană” este unul ambivalent. Pe de-o parte, Bruxelles înseamnă birocraţie, Parlamentul care dezbate totul şi nu decide nimic, dar şi alte asocieri negative; pe de altă parte, germanii sunt destul de mândri să ajute financiar ţări slabe precum Grecia şi Portugalia, deoarece au sentimentul că Germania este „numărul unu” în Europa şi câştigă şi influenţă politică. Prin urmare, prof. Menzel nu este complet sigur că sintagma „identităţi care se micşorează” pot fi aplicate Germaniei din moment ce aspectele suprimate ale unei identităţi comune par să se reîntoarcă. 

António Vitorino, el însuşi portughez, şi-a început discursul declarând deschis că portughezii se reduc  singuri considerând că Portugalia este o ţară mică. Pentru aproximativ 500 de ani, din secolul al XV-lea până la sfârşitul secolului al XX-lea, Portugalia a fost o putere colonială majoră în Europa şi a avut o influenţă economică, politică şi militară semnificativă. Dar numai după ce Portugalia s-a micşorat şi a pierdut cea mai mare parte din coloniile sale, ţara a trecut de la un regim autoritar la democraţie parlamentară în anii 1970. António Vitorino a ridicat întrebarea dacă portughezii au încercat să găsească o compensaţie după pierderea “grandorii” şi a explicat că a existat măcar necesitatea de a găsi o nouă poveste pentru naţiune. Potrivit lui şi altor conaţionali, Portugalia a revenit la dimensiunile ei iniţiale în Europa şi integrarea europeană poate fi văzută ca o urmare firească a destinului ei. Factorul-cheie pentru aderarea la UE, în afara celui economic, a fost cel de a constitui o nouă democraţie şi pentru a sprijini stabilizarea unui sistem politic pluralist. António Vitorino a accentuat că portughezii au avut o viziune pozitivă asupra extinderii Uniunii Europene şi, în general, nu împărtăşesc sentimental de micşorare, ci mai degrabă cel al unei Europe în creştere. Cu toate acestea, este important ca un echilibru să fie menţinut între marile şi micile state membre şi că Germania, care obişnuia să fie atentă la interesele micilor ţări europene, începe să atragă atenţia din nou asupra intereselor şi nevoilor ţărilor ca Portugalia. Pe termen lung, António Vitorino nu vede Europa ca pe un directorat în cazul crizelor viitoare, deoarece instituţiile UE sunt adesea date deoparte în importantul proces al luării deciziilor, care, totuşi, trebuie să fie incluziv şi bazat pe aceste instituţii. Cu atât mai mult, o abordare comună asupra politicii energetice sau a politicilor de securitate lipseşte în continuare, dar va dura ceva timp până va fi stabilită de comun acord o bază.

Seara a fost închisă cu o sesiune de intrebări şi răspunsuri  activă şi interesantă, la care ascultătorii au avut ocazia de a pune întrebări şi de a-şi împărtăşi părererile. Ambii vorbitori şi-au repetat argumentele cheie şi au căzut de acord cu privire la importanţa implicării Marii Britanii în UE.

Adăugat pe: 23 ianuarie 2012